In ziua de azi, avand in vedere cat de mult a avansat tehnologia si cat de diversificate sunt produsele de pe piata, nu e foarte usor sa-ti alegi sculele potrivite. Inainte sa-ti dai banii munciti din greu pe un aparat, pe un obiectiv, un trepied sau mai stiu eu ce alt gadget, e cat se poate de clar ca ai nevoie de informatie ca de aer. Ca iei o decizie buna si sa-ti alegi produsul care-ti satisface cel mai bine nevoile, trebuie neaparat sa te uiti la cateva recenzii, sa citesti niste pareri, evaluari, teste, sa vezi cateva fotografii facute cu scula respectiva … si asa mai departe.

Pasul asta e foarte important. Iar aici exista o gresala pe care o puteti face, in legatura cu care as vrea sa va previn astazi.

Sa va povestesc un caz concret. La un moment dat, un amic mi-a cerut sfatul in privinta alegerii unui aparat foto DSLR. L-am intrebat ce are de gand sa faca, am intors putin problema pe toate partile, si i-am recomandat cateva variante.

La cateva saptamani, omul vine mandru la mine si-mi arata ca-si cumparase o mizerie de aparat, pe care mai si platise o intreaga avere! “Ce ti-a venit sa cumperi porcaria asta?”, l-am intrebat. Raspunsul lui a fost sublim:

“Pai am citit pe forumul de la eMag ca e bun…”

“Mare ti-e gradina, Doamne“, mi-am zis eu in gand.

Sa va explic:

Internetul asta e plin de rahat, sa-mi fie scuzata expresia. E plin de puleti care au pus ieri dup-amiaza pentru prima oara mana pe un aparat mai sofisticat, dar care nu ezita sa-si dea cu parerea in stanga si-n dreapta, sa sfatuiasca pe toata lumea si sa-si imparta “expertiza” cu restul comunitatii.

Asadar: aveti mare, mare grija la cine plecati urechea.

Toate comunitatile astea sunt populate cu forumisti-pareristi-habarnisti, care n-au nimic mai bun de facut pe lume decat sa se afirme pe internet.

Ia haideti sa va dau un exemplu de recenzie la un aparat Nikon, pe care am gasit-o pe emag.ro:

“Pentru pretul extrem de mic, este un aparat excelent. Am reusit sa fac niste poze uimitoare, pe care nici nu le visam [...]. Subiectii fotografiilor au fost: o margareta, cateva buruieni, o ramura de copac cu flori.“

Hahahaha. Deci, carevasazica, fratele nostru a pozat o zambila si trei flori de nu-ma-uita, si s-a trezit peste noapte evaluator. Mesajul este clar: Nikon D40 este un aparat excelent, raportul calitate/pret e fenomenal. De ce? Pentru ca i-au iesit lui frumos neste poze cu papadii !

Va dati seama ca oamenii astia habar n-au despre optica, despre senzori si despre alte lucruri de baza?

Haideti sa va mai dau un citat cules de prin folclorul forumurilor de intelepti:

“Aparat excelent. Merita toti banii. Recomand aparatul in primul rand pentru WIDE. Zoom 3x acceptabil, dar pentru inca 3.6 x se poate achizitiona un obiectiv separat ceva in 650 ron cu stabilizator de imagine.“

Alt expert, care vorbeste despre “zoom-ul de 3x”. Asta-i genul de individ care nu poate sa iasa din mentalitatea de posesor de aparat “sapuniera”, si din mrejele dilemei “cat zoom are aparatul asta?”

Ce sa te chinui sa le explici ca e vorba de obiectiv si nu de aparat, ca-s doua entitati distincte, ca zoom-ul e doar un factor de calcul, ca e o poveste aici cu distanta focala… aiurea.

Rezumand…

Sfatul meu ar fi sa va feriti pe cat se poate de vocea prostimii cand aveti nevoie de informatii de calitate, si sa va orientati catre surse cu autoritate.

Eu, personal, ma uit in doua locuri cand vreau sa ma lamuresc in legatura cu orice obiectiv nou sau accesoriu pe care vreau sa mi-l cumpar:

1. FredMiranda.com – pe site-ul tipului astuia veti gasi recenzii la aparate si obiective de toate felurile. Lumea care intra acolo e mult mai de soi. Adica, multi dintre oamenii aia sunt fotografi adevarati, care-si castiga painea din meseria asta. O sa cititi comentarii pertinente, argumentate, lucide, asortate de multe ori cu mostre de fotografii facute de ei cu scula respectiva…nu discutii inutile despre zoom-uri si megapixeli.
2. Kenrockwell.com – tipul asta scrie frumos si rational…si de obicei “le da bine” cand arunca verdicte sau face estimari si previziuni. Site-ul lui e un mic star al internetului, si omul stie ca-si pune reputatia la bataie cand face o afirmatie intr-un sens sau altul.

In afara de astea doua, sunt sigur ca mai exista multe altele. Asa ca sunt curios: de unde va culegeti voi informatiile? Sper ca nu de pe Softpedia…

Va astept cu un comentariu mai jos.

PS: Sa nu se inteleaga ca am ceva cu Nikon D40. De fapt, eu nu prea am o parere despre respectivul aparat, si nici nu ma omor cu scrisul de recenzii si evaluari . Are cine s-o faca, in locul meu.

Vreau sa dau un mic citat din manualul cursului de fotografie al NYIP (New York Institute of Photography). Este ceva care pe mine m-a marcat si m-a facut sa vad oarecum altfel lucrurile.

In prima carte a cursului, prima lectie se numeste “Ochiul fotografului”. Autorul explica cum ingredientul lipsa din reteta unei fotografii extraordinare este capacitatea de a vedea lucruri extraordinare intr-un mod extraordinar…o chestie destul de complexa si greu de explicat, pe care el o numeste “the photographer’s eye”, de unde si titlul lectiei. Multor fotografi le lipseste capacitatea asta. Iar citatul la care eu tin atat de mult suna in felul urmator:

Multi  fotografi profesionisti nu au dobandit acest simt, chiar dupa ani buni in meseria asta. Multi sunt fotografii de nunta care au pozat – si vandut – sute de imagini de la nunta lui Ionescu sau Popescu, insa nu au capturat niciodata ideea de “dragoste” sau cea de “fericire”. Nenumarati sunt fotografii de copii care au imortalizat-o pe micuta Denisa sau pe Alexandru…dar nu au reusit niciodata sa imortalizeze “copilarie” sau “inocenta”.

Take a minute to think about this.

“Point and shoot” inseamna pe limba lui Shakespeare acel tip de aparat foto la care doar apesi pe buton si ai facut poza – pe care mie-mi mai place sa-l denumesc si “sapuniera”. Indrepti jucaria spre peisaj (“point”), apesi pe boton (“shoot”) si gata!

Ei, pornind de la ideea asta, m-am gandit sa reciclez expresia si s-o folosesc ca sa descriu o categorie de “fotografi” aparuta destul de recent, care pe mine personal ma irita foarte tare. Sunt convins ca fiecare dintre noi cunoaste cel putin unul, daca nu cumva mai multe astfel de specimene…

Cine sunt point-and-shoot-erii?

• Sunt acei posesori de DSLR-uri care trag in disperare la poze, oriunde si oricum. La ei conteaza mult cantitatea, pentru ca au impresia ca tragand mii si mii de cadre isi multiplica sansele de a putea alege o poza “buna” dintre ele.
• Sunt oamenii cu zero inteligenta vizuala, zero simt estetic, zero creativite si imaginatie – echivalentul perfect al afonilor in muzica.
• Nu au planuri sa-si imbunatateasca vreodata tehnica. Sunt autosuficienti, le place treaba asa cum e. Isi tin aparatul mai mult pe “Auto”, iar in cazuri izolate mai misca de roata si o trec pe Peisaj sau Portret – atunci cand se simt mai artisti!
• Se “pricep” extrem de bine si la incadrare – centreaza absolut orice subiect, indiferent de context si circumstante, “ca sa atraga atentia asupra lui”, sa-l “puna in evidenta”. Probabil s-au jucat pe calculator jocuri cu impuscaturi si confunda tinta unei arme cu punctul din mijlocul al vizorului foto. De-aia li se si potriveste cuvantul “shoot”
• Fotografiaza doar ceea ce se afla in apropierea lor imediata. Niciodata nu si-ar iesi din zona de comfort sa abordeze alte subiecte decat alea pe care le fac de obicei, sa incerce alte unghiuri, alte tipuri de lumina, alte momente ale zilei, etc. … Ei doar tin aparatul in mana si fac click-click-click de jur imprejur la fiecare 5 secunde. Daca le spui ca exista fotografi care se trezesc cu noaptea-n cap si cutreiera muntii ca sa prinda cea mai buna lumina pentru peisaje, vor spune ca oamenii aia sunt nebuni la cap. “Ce, nu merge cu blitz?”
• Fac fotografii de-un banal dureros, pline de clisee si stereotipuri DAR le considera geniale! Se cred cel putin Ansel Adams daca au prins un de apus de soare in mare (supraexpus, cu linia orizontului stramba si pusa, evident, pe centru).
• Isi pozeaza pantofii, picioarele, shlitz-ul de la pantaloni, gunoiul din bucatarie, lustra din sufragerie… si se cred deosebit de originali! Cand esti prin preajma lor, sunt agasanti si vin la tine sa-ti pozeze parul din nas, urechea, ochiul stang … toate cu blitz, desigur.
• Sunt convinsi ca orice fotografie in care un obiect este in-focus iar restul e out-of-focus reprezinta o “fotografie artistica”.
• Fac fotografii “abstracte” care nu comunica nimic (ex: un pix pe marginea unui birou; bineinteles, pixul e focusat, iar restul scenei e out-of-focus) si cred c-au intrat deja in lumea fotografiei conceptuale cu opera respectiva (nu c-ar sti ce inseamna asta).
• Dau titluri pompoase si ridicole (de regula in engleza) fotografiilor penibile pe care le publica pe internet. Exemple: “Lost in eternity”, “Where is my mind?”, “Where do you want to go next?” s.a.m.d.
• In general, si-au luat aparatul din Carrefour sau de pe Emag si habar n-au cu ce se mananca jucaria lor. Stiu doar ca e “scula profesionista”, pentru ca are multi megapixeli.
• Isi iau aparatul cu ei pe la petreceri, unde fac poze hidoase (“portrete”) cu blitzul incorporat al SLR-ului (+ umbre proiectate pe perete) si insista sa fotografieze pe toata lumea cand soarbe din bere sau cand rade. Nu prea fac poze de grup, ei surprind lucruri “spontane”.
• Sunt oamenii care sunt in stare sa dea peste cap contoarul aparatului foto, sa-l duca la DSC_99999 si sa-l reseteze la zero Si se vor mandri cu asta, fiti siguri!

Si cam atat. Ei sunt copiii generatiei “SLR-uri ieftine de la FlancoDomoAltex si Carrefour”. Cand auziti “click!-click!-click!” pe langa voi si il vedeti pe unul extrem de concentrat cu un DSLR de tip “kit” in mana, stiti de-acum cum sa-i recunoasteti.

O fi bine, n-o fi bine?

Nu e nici bine nici rau sa fii point-and-shoot-er. Ei exista, indiferent daca ne plac sau nu, daca ii vrem sau nu. Si sunt mai mult decat liberi sa-si vada de treaba cum vor. Tot ce am vrut sa fac cu articolul asta a fost sa ii descriu si sa-i incadrez in categoria lor. Eh, si ca sa ne mai amuzam un pic, de ce nu?

Apropo, o intrebare cu iz autointrospectiv-psihologic: oare denigrandu-i pe astia micii ne simtim noi superiori intr-un fel? Cu siguranta! Numai ca sentimentul asta nu tine decat cateva momente…pana cand ajungi sa te compari cu cineva care intr-adevar conteaza. Si cand iti pui fotografiile tale langa ale unuia ca Dinu Lazar sau, de ce nu, Cartier-Bresson, ti se taie tot elanul si iti readuci aminte cat de mic esti. Sau nu?

Va astept cu comentarii.

In publicistica exista un obicei conform caruia in primul numar al unei publicatii periodice sa apara un articol introductiv, care sa prezinte programul publicatiei – cu ambitiile, valorile si perspectivele ei.

Desi acesta nu este decat un blog, voi respecta si eu principiul introductiunii.

Ce este DespreFotografie.net?

Ca sa ma exprim circular, este un blog despre…(surpriza!) fotografie: vazuta, explicata si comentata din punctul de vedere al unui pasionat.

Ce va puteti astepta sa cititi pe site?

O lista de teme pe care-mi propun sa le abordez, ordonate frumos, cu liniuta, suna cam asa:

• lectii  introductive in fotografie (pentru incepatori, dar nu numai): de la misterele profunzimii campului pana la reguli de compozitie
• tutoriale de post-procesare pe calculator: vom incerca sa ne detasam de banalitatile gen “scoaterea ochilor rosii in Photoshop” care se gasesc la tot pasul  pe Google si sa facem ceva mai frumos
• mituri despre fotografie: va fi probabil sectiunea cea mai prolifica – la ea tin cel mai mult. Vom incerca sa demontam, pas cu pas, multe dintre ideile complet false (sau doar proaste) care circula prin popor – de la mitul megapixelilor la mitul claritatii obiectivului
• un pic de estetica: diverse idei culese de prin eseuri de estetica, de prin comentarii ale marilor fotografi sau ale criticilor de arta
• tehnici: false miniaturi prin tilt-shifting stiti sa faceti? Incerc eu sa va invat. Dar panoramice “la mare arta”? Dar sa va jucati cu motion blur?

Cu astea fiind spuse, tot ce-mi ramane de facut este sa va doresc lectura placuta si sa va incurajez sa comentati si sa puneti intrebari ori de cate ori simtiti nevoia.