Pentru ca de curand m-am hotarat sa-mi investesc timpul in studierea tehnicilor pentru creerea de imagini panoramice – si pentru ca incepand de saptamana trecuta sunt fericitul posesor al unui nou cap de trepied pentru panorame, m-am gandit sa scriu o serie de tutoriale pe tema asta, din toata informatia si experienta pe care am acumulat-o in ultimul an.

Sa incepem cu inceputul…

De ce ai nevoie?

• Un aparat foto – fie el SLR sau “sapuniera”, pe film sau digital – depinde de ce pretentii ai
• Un obiectiv grandangular (de preferinta)
• Un trepied – de preferinta unul solid si stabil, nu o ieftineala de plastic chinezesc cu aluminiu
• (optional, dar de mare ajutor) Un cap de trepied special pentru panoramice – daca ai banisori, un Manfrotto 303SPH, daca nu ceva mai low budget (ex: Panosaurus) sau chiar unul fabricat de tine insuti
• (optionala, dar de mare ajutor) O telecomanda. In caz ca nu ai, poti folosi functia de declansare automata (remote shutter release).
• (optionala, dar foaarte folositoare daca faci 180º-uri) O nivela, adica acea unealta cu o bula de aer si neste lichid, care te ajuta sa iti pui aparatul paralel cu orizontul. Dati click aici sa vedeti despre ce vorbesc. Era sa-mi pice mandibula cand am vazut cat costa (eu am dat pe a mea doar un dolar jumate!)
• Software – un program bun cu care sa-ti “lipesti” fotorgrafiile-sursa si sa alcatuiesti imaginea panoramica

Cu astea fiind spuse, sa intram in detaliile celor insiruite mai sus. De aparat nu e nevoie sa vorbim, ci mai degraba despre…

Un obiectiv grandangular = mai putine batai de cap

Este preferabil sa ai un obiectiv grandangular (wide-angle), cu focala mai mica de 20mm, daca nu cumva si mai putin de atat! Daca ai un fisheye de 8mm e perfect. De ce? Pentru ca un obiectiv grand-angular poate cuprinde o bucata foarte mare dintr-o scena (citeste asta sau asta daca nu intelegi ce zic) si prin urmare, e nevoie sa faci mult mai putine fotografii. Asadar economisesti timp si bataie de cap daca ai o scula buna. Website-ul asta e o mina de aur pentru cine vrea sa ia in serios fotografia panoramica.

• Conform datelor de acolo, daca ai un Sigma 8mm f/4 EX DG Circular Fisheye e suficient sa tragi o fotografie in jos (Nadir), 3 imagini la fiecare 120º pe linia orizontului si una in sus (Zenit). 3+2 = 5 imagini si ai terminat ! In fine, numarul recomandat de imagini e 7 (daca vrei sa fii foarte precaut), dar oricum…doar 7 imagini ?! Dupa cateva minute poti sa-ti strangi trepiedul si sa mergi mai departe.
• Pe de alta parte, daca ai un Nikon 20mm si un aparat digital cu crop-factor de 1.5x, atunci va trebui sa faci asa : tragi o poza in jos, 10 imagini (una la fiecare 36º) cu aparatul indreptat cu -45º in jos, apoi inca o serie de 10 (una la fiecare 36º) pe linia orizontului si inca o serie de 10 in sus, la +45º iar in final una de Zenit. Tragem linie pe dedesubt, calculam : 32 de fotografii ! WOW! Fata de numai 5 ?! Da. Asta e diferenta intre un obiectiv cu focala scurta si unul cu focala doar un pic mai lunga.

Sursa: Panoramic Photography Lens Database

Concluzie?

Cu cat e mai mica distanta focala a obiectivului tau, cu atat mai bine pentru tine, timpul tau si nervii tai. Foloseste un fisheye daca ai de unde, daca nu, incearca sa fii macar pe undeva pe la 18 sau 20mm.

Postprocesare HDR (High Dynamic Range) nu este nimic altceva decat o unealta. Stiti probabil analogia cu cutitul. Cutitul este un instrument, pe care il poti folosi in bucatarie sa faci mancare, sau il poti folosi pentru a injunghia pe cineva.

Cam asa sta treaba si cu HDR-ul. Decizia de a-l folosi (sau nu) trebuie sa fie o alegere constienta, bazata pe un rationament sau o emotie estetica, ceva. Multi fotografi isi inchipuie ca pozele lor incep sa aiba mai mult impact sau ceva daca ii trag fotografiei o spoiala de HDR pe deasupra. Si uite asa, o unealta extraordinara ajunge sa creeze niste hidosenii monstruase, precum in exemplele de mai jos:

V-au crapat ochii? Ati mai fi rezistat sa va uitati la inca 4 fotografii? Eu nu. Si oricum, ultima poza e cireasa de pe tort – e de departe cea mai gretoasa dintre toate. E absolut clar ca toate pozele de mai sus aratau ca dracu si inainte sa fie sodomizate pe calculator. Dar parca spoiala asta dubioasa le-a facut si mai gretoase. Dumneavoastra cum vi se par? E frumos?

Concluzie?

Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu ma pot abtine sa nu vad multa barbarie si grosolanie in majoritatea fotografiilor HDR-uite. Mesajul meu pentru cei cu fetisul asta e simplu: “Hooo cu tata!”

Nevoia unui dynamic range apare doar in anumite situatii delicate de iluminare si/sau cand vrei sa obtii anumite efecte de culoare…si nu e ceruta de absolut orice scena! In plus, a gasi cantitatea ideala si reglajul fin al parametrilor e o arta.

Sfatul meu pentru cei care vor sa foloseasca HDR-ul in mod constructiv este sa arunce ochiul pe cateva tutoriale de Doamne-ajuta inainte sa se apuce de treaba. Iar daca vreti cateva exemple de “ASA DA”, aruncati un ochi pe photostream-ul domnului astuia: James Neeley. Invatati de la cineva care chiar stie sa foloseasca HDR-ul cu maiestrie.

Draga cetitorule,

De cate ori nu ai plecat undeva si te-ai intrebat daca merita sa-ti iei aparatul sau nu…ca sa sfarsesti prin a-ti zice “eeh, lasa ca nu-l iau de data asta…“. Reversul medaliei: de cate ori nu ti-ai zis “Daca as fi avut acuma aparatul cu mine…“.

Stiu ca majoritatea echipamentelor depasesc 1 Kg, la care se adauga restul arsenalului, in functie de dotarile fiecaruia. Cu toate astea, e o idee buna sa faci efortul sa iti cari aparatul cu tine ori de cate ori poti. Chiar si cand te duci sa faci cateva cumparaturi – nu stii niciodata ce vei vedea pe strada. Chiar si cand te duci sa iei pe cineva de la aeroport cu masina – nu stii ce apus de soare poti sa prinzi printre stalpi electrici, daca tragi 2 minute masina pe dreapta la intoarcere.

Bineinteles, nu e musai sa-ti iei tot armamentul cu tine! E suficient sa ai aparatul si un obiectiv – nu-l alege pe cel mai stralucitor! Ideal e sa ai un “passe-par-tout”/”catch-all”, gen un 18-105mm – care sa atinga is plaja grandangulara, si cea de mijloc, sa se mai apropie si de tele. Dar daca n-ai asa ceva, un banal 18-55m iti poate face multe bucurii daca te nimeresti cu el la momentul potrivit, in locul potrivit.

Ca sa fie treaba treaba, e o idee buna sa aveti un sac sau o gentuta speciala pentru carat peste tot. Ceva ergonomic si foarte usor de folosit – in genul gentilor de la Lowepro pe care doar le rasucesti, tragi de fermoar si in 2 secunde ai aparatul in mana.

Concluzie?

Provocarea mea este sa practicati chestia asta timp de o saptamana intreaga! Sa vedem ce se intampla. Luati aparatul cu voi ORIUNDE mergeti…sau aproape oriunde, fie. Nu-l uitati acasa, asa cum nu va uitati nici portofelul sau cheile. E posibil sa se intample ceva interesant. Probabil veti vedea subiecte interesante unde va asteptati cel mai putin. Faptul ca stiti ca aveti aparatul la indemana va va ajuta sa desprindeti din banalitatea unei zile ca oricare alta cateva imagini care pot fi unice. Si daca nu se intampla asta, atunci macar stiti ca daca dati peste o scena cu totul si cu totul deosebita, nu veti mai regreta ca nu aveti cu ce s-o imortalizati.