A face fotografii bune de pus in rama nu este ceva cu care te nasti. Este o deprindere care se invata cu timpul. Cu cat esti mai pasionat de subiect cu atat poti obtine rezultate bune mai repede. Bineinteles ca pot exista si persoane cu deprinderi artistice mostenite ce pot avea rezultate uimitoare in timp record.

Pentru inceput as vrea sa evidentiez cateva…

Mituri despre fotografie

• Iti trebuie echipament scump sa faci fotografii reusite. Faptul ca ai access la echipament profesional ce costa mii de euro nu inseamna ca faci neaparat fotografii bune. Degeaba conduci un bolid de curse daca nu ai antrenamentul necesar – vei pierde cursa garantat.
• Trebuie sa ai inspiratie sa scoti un cadru bun. O fotografie reusita nu inseamna neaparat ca ai apasat pe declansator si a iesit fotografia finala. De cele mai multe ori se fac mai multe cadre, unghiuri si expuneri diferite pana se selecteaza fotografia finala.
• Fotografia digitala este mai simpla decat cea pe film. La aparatele DSLR se aplica cam aceleasi reguli ca si la cele pe film. Tot ai nevoie sa stii sa setezi dupa necesitate ISO, diafragma, timp de expunere sau sa ai lentila potrivita in functie de caz (wide, tele, fisheye, etc).
• Ceea ce vezi prin obiecectiv sau pe display este fotografia finala. De cele mai multe ori ceea ce vezi pe display-ul aparatului difera fata de ceea ce se vede pe monitor. Iar de cele mai multe ori fotografia finala este partial sau total diferita fata de brutul din aparat din cauza post procesarii.

Pentru a scoate o fotografie reusita sunt necesare (dar nu neaparat obligatorii) 3 ingrediente: pasiune, echipament si post-productie.

Pasiunea

Pasiunea este in primul rand cea care te-a adus aici. Datorita pasiunii pentru fotografie iti antrenezi priceperea si creativitatea pentru a dat tot ce e mai bun din tine. Sunt cazuri cand esti o persoana “naturala” ce ai latura artistica mostenita probabil din familie si ai simtul estetic dezvoltat mult peste medie. Altfel va trebui sa inveti despre compozitie, incadrare, estetica, cromatica samd.

Poti face asta din carti, cursuri, seminarii sau pur si simplu uitandu-te mult timp la fotografii exceptionale si incercad sa te pui in locul fotografului sa vezi ce a vazut el si sa intuiesti conditiile tehnice ce au dat nastere fotografiei. Deasemenea forumurile despre critica fotografica sunt un bun punct de plecare.

Echipamentul

Poti face fotografii reusite si cu un aparat compact (sapuniera) dar de cele mai multe ori limitarile tehnice te pot dezavantaja. Nu vei avea profunzime, culori sau manevrabilitatea unui aparat DSLR. Marele avantaj este ca aparatele foto DSLR se ieftinesc pe zi ce trece.

Daca un aprat ce costa cateva mii de euro acum 5 ani, in prezent il poti achizitiona la cateva sute. Concurenta intre producatori si avantul tehnologic a facut ca preturile sa scada continuu. De aceea nu este recomandat sa-ti cumperi un aparat (body) nou decat daca esti chiar dispus sa dai acei bani pe el. De exemplu, un Nikon D50 sau D70 (model 2004-2005) este mult mai bun decat un entry level D40 sau D60. Iar ca bani il poti gasi undeva la 200 EUR pe piata de mana a doua. Pentru Canon sau alta firma se aplica aceeasi regula.

Diferenta intre body-urile mai vechi si mai noi este data de specificatii tehnice (zgomot mai mic la iso mai mare, display mai mare, megapixeli mai multi, etc). Dar in principiu, pentru inceput, poti face fotografii la fel de bune si cu un body mai vechi.

Singurul lucru care face diferenta este obiectivul. Daca intentionezi sa-ti cumperi un body, nu lua oferta KIT cu un obiectiv standard ci cumpara doar body si un alt obictiv separat. Obiectivele standard (de kit) sunt facute sa coste putin si au o calitate medie spre proasta (aberatii optice, focalizare inceata, etc). Pentru inceput nu trebuie sa dai mii de euro pe lentile pro pentru ca exista si variante intermediare la care raportul calitate/pret este excelent.

Cel mai bun obiectiv ieftin este 50mm cu diafragma f/1.8 (nikon, canon). Este excelent pentru portrete sau street. Altul la fel de bun dar putin mai scump este 35mm f/1.8.

Un obiectiv bun te poate tine o viata (atata timp cat nu-l deteriorezi fizic) in contrast cu un body ce il poti schimba de la an la an.

Deci per total investitia minima in echipament foto poate ajunge in jur de 300EUR (body + 50mm), cam cat o sapuniera de ultima generatie

Post productia

Cred ca ai auzit de multe ori expresia “Photoshop face minuni”. Nu trebuie sa fii maestru in photoshop sa poti edita fotografiile. Trebuie doar sa inveti cateva chestii de baza, sa modifici contrastul, culorile, expunerea, etc. De fapt Adobe a scos un program dedicat pentru fotografie si foarte usor de folosit, numit Lightroom.

Pentru final, cateva tips & tricks:

Tips & tricks:

• Ia intotdeauna aparatul cu tine. De cele mai multe ori, mai ales cand ochiul este in formare “vezi cadre” peste tot. Atata timp cat ai aparatul cu tine, poti exersa. Singurul incovenient este ca de cele mai multe ori cantareste greu, mai ales daca ai si mai multe obiective. O solutie buna este sacul LowePro SlingShot
• Intotdeauna trage RAW. Fisierul de tip RAW este un fel de negativ al cadrului. Este un format proprietar al aparatului iar acolo sunt tinute mult mai multe detalii decat intr-un fisier JPG. In cazul in care ai o fotografie expusa incorect faptul ca este raw te ajuta mult in post-productie. Dezavantajul este ca fisierele sunt ceva mai mari (de obicei cati megapixeli are aparatul, atat iese si fisierul).
• Foloseste lumina de apus. Incearca sa eviti perioada zilei cand soarele puternic si sus pe cer pentru ca fotografiile vor iesi de cel mai multe ori arse. Foloseste-te de asa-numita “golden hour”, perioada cand soarele este la apus sau rasarit.
• Trage cat mai multe cadre. In cazul in care faci un portret, trage cat mai multe cadre pana prinzi expresia si emotia dorita. Pe acelasi cadru, incearca sa schimbi unghiul sau dupa caz obiectivul (mai wide sau mai tele). De multe ori poti avea o surpriza placuta.

PS: daca ai recomandari sau intrebari comenteaza mai jos.

Ei, pornind de la ideea asta, m-am gandit sa reciclez expresia si s-o folosesc ca sa descriu o categorie de “fotografi” aparuta destul de recent, care pe mine personal ma irita foarte tare. Sunt convins ca fiecare dintre noi cunoaste cel putin unul, daca nu cumva mai multe astfel de specimene…

Cine sunt point-and-shoot-erii?

• Sunt acei posesori de DSLR-uri care trag in disperare la poze, oriunde si oricum. La ei conteaza mult cantitatea, pentru ca au impresia ca tragand mii si mii de cadre isi multiplica sansele de a putea alege o poza “buna” dintre ele.
• Sunt oamenii cu zero inteligenta vizuala, zero simt estetic, zero creativite si imaginatie – echivalentul perfect al afonilor in muzica.
• Nu au planuri sa-si imbunatateasca vreodata tehnica. Sunt autosuficienti, le place treaba asa cum e. Isi tin aparatul mai mult pe “Auto”, iar in cazuri izolate mai misca de roata si o trec pe Peisaj sau Portret – atunci cand se simt mai artisti!
• Se “pricep” extrem de bine si la incadrare – centreaza absolut orice subiect, indiferent de context si circumstante, “ca sa atraga atentia asupra lui”, sa-l “puna in evidenta”. Probabil s-au jucat pe calculator jocuri cu impuscaturi si confunda tinta unei arme cu punctul din mijlocul al vizorului foto. De-aia li se si potriveste cuvantul “shoot”
• Fotografiaza doar ceea ce se afla in apropierea lor imediata. Niciodata nu si-ar iesi din zona de comfort sa abordeze alte subiecte decat alea pe care le fac de obicei, sa incerce alte unghiuri, alte tipuri de lumina, alte momente ale zilei, etc. … Ei doar tin aparatul in mana si fac click-click-click de jur imprejur la fiecare 5 secunde. Daca le spui ca exista fotografi care se trezesc cu noaptea-n cap si cutreiera muntii ca sa prinda cea mai buna lumina pentru peisaje, vor spune ca oamenii aia sunt nebuni la cap. “Ce, nu merge cu blitz?”
• Fac fotografii de-un banal dureros, pline de clisee si stereotipuri DAR le considera geniale! Se cred cel putin Ansel Adams daca au prins un de apus de soare in mare (supraexpus, cu linia orizontului stramba si pusa, evident, pe centru).
• Isi pozeaza pantofii, picioarele, shlitz-ul de la pantaloni, gunoiul din bucatarie, lustra din sufragerie… si se cred deosebit de originali! Cand esti prin preajma lor, sunt agasanti si vin la tine sa-ti pozeze parul din nas, urechea, ochiul stang … toate cu blitz, desigur.
• Sunt convinsi ca orice fotografie in care un obiect este in-focus iar restul e out-of-focus reprezinta o “fotografie artistica”.
• Fac fotografii “abstracte” care nu comunica nimic (ex: un pix pe marginea unui birou; bineinteles, pixul e focusat, iar restul scenei e out-of-focus) si cred c-au intrat deja in lumea fotografiei conceptuale cu opera respectiva (nu c-ar sti ce inseamna asta).
• Dau titluri pompoase si ridicole (de regula in engleza) fotografiilor penibile pe care le publica pe internet. Exemple: “Lost in eternity”, “Where is my mind?”, “Where do you want to go next?” s.a.m.d.
• In general, si-au luat aparatul din Carrefour sau de pe Emag si habar n-au cu ce se mananca jucaria lor. Stiu doar ca e “scula profesionista”, pentru ca are multi megapixeli.
• Isi iau aparatul cu ei pe la petreceri, unde fac poze hidoase (“portrete”) cu blitzul incorporat al SLR-ului (+ umbre proiectate pe perete) si insista sa fotografieze pe toata lumea cand soarbe din bere sau cand rade. Nu prea fac poze de grup, ei surprind lucruri “spontane”.
• Sunt oamenii care sunt in stare sa dea peste cap contoarul aparatului foto, sa-l duca la DSC_99999 si sa-l reseteze la zero Si se vor mandri cu asta, fiti siguri!

Si cam atat. Ei sunt copiii generatiei “SLR-uri ieftine de la FlancoDomoAltex si Carrefour”. Cand auziti “click!-click!-click!” pe langa voi si il vedeti pe unul extrem de concentrat cu un DSLR de tip “kit” in mana, stiti de-acum cum sa-i recunoasteti.

O fi bine, n-o fi bine?

Nu e nici bine nici rau sa fii point-and-shoot-er. Ei exista, indiferent daca ne plac sau nu, daca ii vrem sau nu. Si sunt mai mult decat liberi sa-si vada de treaba cum vor. Tot ce am vrut sa fac cu articolul asta a fost sa ii descriu si sa-i incadrez in categoria lor. Eh, si ca sa ne mai amuzam un pic, de ce nu?

Apropo, o intrebare cu iz autointrospectiv-psihologic: oare denigrandu-i pe astia micii ne simtim noi superiori intr-un fel? Cu siguranta! Numai ca sentimentul asta nu tine decat cateva momente…pana cand ajungi sa te compari cu cineva care intr-adevar conteaza. Si cand iti pui fotografiile tale langa ale unuia ca Dinu Lazar sau, de ce nu, Cartier-Bresson, ti se taie tot elanul si iti readuci aminte cat de mic esti. Sau nu?

Va astept cu comentarii.