Ok, iata-ne ajunsi si la cel de-al patrulea si ultimul episod. Presupunand ca ati facut totul ca la carte, ati montat ecihpamentele frumos, ati facut pozele exact cum trebuie si le-ati contopit pe calculator in cel mai bun soft posibil, totul ar trebui sa arate impecabil!

Insa lucrurile nu stau asa intotdeauna. Daca vedeti probleme de lipire a imaginilor, daca vedeti linii strambe, dungi sau siluete care n-au ce cauta in imagine, sau diferente urate de expunere si contrast, inseamna ca ati gresit ceva la un moment dat de-a lungul procesului. O luam frumusel pe fir inapoi si verificam ce n-a mers, ok?

Cele 10 greseli fatale in fotografia panoramica:

1. Ai folosit autofocus? Pai nu ne-a fost vorba ca facem totul pe Manual?! (vezi Pasul 4, Episodul 3). Ca urmare a greselii asteia (1) campul s-a schimbat putin o data cu focusul si (2) e posibil sa se fi mutat si punctul de no-parallax. SOLUTIE: Mai trage o data pozele – de data asta pe Manual, ok?
2. Ai schimbat expunerea intre cadre - tot la Pasul 4 ne intoarcem: expunerea trebuie setata dinainte apoi trecut pe Manual. Pozele trebuie facute fara variatii.
   
3. Ai tinut white balance-ul pe automat, si ai avut mai multe tipuri de lumina in aceeasi scena (exemplu: becuri incandescente SI neoane in aceeasi camera). Modul manual e valabil si pentru balansul de alb, nu trebuie in niciun caz lasat pe Auto.
4. Au avut loc schimbari drastice in contrastul scenei – e aici e nasol, si nu e vina fotografului. Solutia e bracketing-ul si selectarea/imbinarea expunerilor pentru a obtine o imagine corecta.
5. Ai miscat inelul de zoom al obiectivului sau s-a miscat singur. Asta se intampla la un obiectiv vechi de-al meu: se ducea in jos atunci cand aplecam aparatul – din cauza greutatii si a legii gravitatiei. Ideea e ca distanta focala trebuie sa ramana constanta de la prima fotografie pana la ultima. Daca ai inceput cu 18mm, mergi pana la capat cu 18mm!
6. Ai miscat trepiedul din pozitia initiala – chiar si cu cativa centimetri… si uite asa s-a schimbat si punctul de vedere. Au. Deranj. Trebuie luat de la capat.
7. Ti-a “tremurat” aparatul in timpul expunerii – ori ca e din cauza unui trepied chinezesc ieftin, ori din cauza unui cap de panoramare din gama “de jos”, ori pur si simplu din cauza conditiilor meteo, ti se poate intampla sa scoti fotografii “tremurate”. SOLUTIA: Foloseste telecomanda, self-timer-ul, functia de mirror lock-up si un cap de trepied foarte solid (ca Manfrotto 303SPH).
8. A aparut problema de parallax – nu ti-ai calibrat bine capul panoramic – sau nu ai folosit deloc asa ceva. Treaba buna se face cu scule bune, reglate bine.
9. Fuziunea intre imagini a fost de mai mult de 50% sau mai putin de 20%. Nu e nevoie sa fii mai catolic decat Papa, sa faci cate o fotografie la fiecare milimetru si sa le suprapui prea mult intre ele. Daca treci de o suprapunere de 50%, unele softuri s-ar putea s-o ia razna si sa nu mai inteleaga ce se intampla. Invers, daca n-ai avut rabdare sa intersectezi cateva bucati la fiecare rotatie, tough luck, calculatorul nu stie unde sa gaseasca punctele de lipire intre imagini… SOLUTIA: Respecta marja de suprapunere – 20-50%, ok?

Cam asta e tot. Va invit si pe voi cu sfaturi si cu critici, sugestii, chestii d-astea, ma-ntelegeti.

Acum, ca am lamurit de ce ai nevoie ca sa faci treaba serioasa, sa vedem cum se procedeaza, pas cu pas.

Instructiuni pas cu pas pentru realizarea unei fotografii panoramice

1. Calculeaza raza pe care o poate acoperi obiectivul tau (pe englezeste ii zice FOV - Field of View. Pe orizontala ii zice HFOV - Horizontal Field of View, si pe verticala -- ati ghicit -- ii zice VFOV). In functie de tipul panoramei pe care aveti de gand s-o faceti, gasiti HFOV si/sau VFOV. Daca nu intelegeti, cititi asta si eventual discutia asta, care va vor baga si mai mult in ceata .
2. Daca va place sa va bateti capul, faceti un calcul matematic si determinati de cate fotografii e nevoie pentru a acoperi 360 de grade pe un “rand”, apoi de cate “randuri” e nevoie ca sa acoperiti 360º x 180º. Daca HFOV la obiectivul tau e de 120º, atunci 360º:120º=3 poze per rand. Asta e numarul minim, fara fuziuni si suprapuneri intre poze. Apoi mai adaugati la numarul obtinut cateva fotografii in plus, pentru a obtine o suprapunere intre 20% si 50% intre imagini. FOARTE COMPLICAT, nu-i asa? Ei bine, ca sa nu va mai bateti capul deloc, intrati pe pagina asta si programelul lor va calcula totul pentru voi. :> Trebuie doar sa stiti caracteristicile obiectivului pe care-l folositi.
   • Daca sunteti norocosi si obiectivul pe care-l folositi e trecut in lista asta, atunci chiar nu mai trebuie sa faceti nimic! Ati scapat. Totul va este servit pe tava. Mare om nenea care a facut site-ul ala!
3. Acum desfaceti trepiedul putin (daca se poate, nu-l “cracanati” prea tare, ca sa nu va iasa in fotografie picioarele -- desfaceti-le doar atat cat sa fie stabil aparatul -- pe propriul risc, nu sunt responsabil pentru eventualele dezastre!). Montati capul pentru panoramare -- pe care, bineinteles, l-ati calibrat inainte conform instructiunilor . Asigurati-va ca sunteti aliniat cu orizontul, daca faceti o panorama liniara.
4. Masurati lumina si gasiti expunerea “corecta” a scenei. Focalizati cum trebuie si setati diafragma in asa fel incat sa aveti suficienta claritate de la primul obiect pana la ultimul (aici sunteti pe cont propriu, va veti folosi propriile cunostinte de fotografie. Succes!). Dupa ce ati facut toata gospodaria asta, treceti aparatul pe Manual cu datele gasite -- si lasati-l asa! Nu vreti sa vi se schimbe distanta la care focusati, diafragma sau viteza de expunere, ok? Lucram doar pe manual.
   • In cazul in care faceti peisaje, puneti diafragma in functie de distanta hiperfocala. In cazul in care fotografiati o incapere, focusati in asa fel incat sa ajungeti pana la pereti si totul sa fie clar (pentru ca dincolo de pereti n-aveti ce fotografia, hehe ).
5. Fotografiati, pe rand, toate “bucatile” pe care le-ati gasit la pasii 1 si 2. Adica, carevasazica, daca aveti de facut 3 randuri a cate 8 poze (cate una la fiecare 45º), veti face jos(8)-mijloc(8)-sus(8). Apoi faceti o fotografie de zenit si doua de nadir. Pac-pac, ma-ntelegeti? Daca nu, iata o ilustratie a unei panorame facute pe 3 randuri:

   

6. Lipiti imaginile in programul preferat. Din nou, aici ar trebui sa va descurcati fara probleme daca cititi instructiunile soft-ului.

Sper ca am reusit sa fiu suficient de clar! Si pentru ca ati fost cuminti si ati urmarit pana aici, va servesc cu un tutorial video, in care o tanara blonda va arata pas cu pas cum sa faceti toata tarasenia de la pasul 5, cu setarile facute la pasii 1-4:

Si ca sa intelegeti de ce vi se recomanda sa faceti doua fotografii de nadir, urmariti partea a 2-a aici, ca sa vedeti cum le proceseaza tipa in Photoshop si “sterge” picioarele trepiedului.

Trecem la Episodul 2, raspundem la cateva intrebari de bun simt:

Intrebare: De ce am nevoie de un cap special la trepied? Nu pot sa le fac cu trepiedul meu obisnuit?

Raspuns: Le poti face si cu trepiedul obisnuit, dar problema este ca un trepied obisnuit roteste aparatul in jurul surubului in care e montat, iar axa asta e practic “gresita”. Normal este sa rotesti in punctul nodal al obiectivului. Din motivul asta, cu ocazia fiecarei miscari in jurul axei gresite, se schimba si pozitia “observatorului” si pozitia obiectelor care sunt fotografiate. Iar apoi apar probleme la lipirea imaginilor. Fenomenul asta se numeste Parallax. Iar pentru ca explicatia mea nu e extrem de clara, cititi asta si probabil va veti lamuri. Pe scurt: capul panoramic te ajuta sa faci panorame profesionale, corecte, curate si fara erori.

Ce mai e de retinut este ca trebuie sa iti aliniezi si sa-ti calibrezi sculele la milimetru, in asa fel incat sa gasesti la fix punctul nodal. Daca echipamentele tale sunt calibrate gresit, degeaba ai cele mai scumpe jucarii din lume – vei face tot panorame de calitate mediocra.

Iar Pentru o lista aproape completa de capete panoramice pentru trepied, intrati pe site-ul asta.

Intrebare: De ce am nevoie de o nivela atunci cand fac panorame liniare?

Raspuns: Pentru ca daca nu ai trepiedul aliniat corect cu linia orizontului, vei face o serie de imagini “in valuri”, motiv pentru care vei pierde foarte multa informatie in momentul in care decupezi (/crop-uiesti) imaginea finala. Priviti asta si veti intelege la ce ma refer. Imaginile trebuie aliniate frumos, coerent, una dupa cealalta, nu faci una mai sus, una mai jos, una la mijloc si apoi te miri ca ti-a iesit o porcarie cand te uiti pe calculator – si dai vina pe soft (”nu e bun programu’ domne!“).

Intrebare: De ce zici ca e bine sa-mi tin aparatul pe modul Manual?

Raspuns: Pentru ca daca se schimba focusul si/sau setarea diafragmei, se schimba profunzimea campului, deci teoretic fotografiezi “realitati diferite”. In poza [A] 3 obiecte sunt clare, dupa care in poza [B] numai doua dintre cele 3 raman clare, iar unul e “in ceata”. Cand ii dai calculatorului sa combine mere cu potcoave si Pampers, nu mai stie nici el ce sa creada, si e posibil sa se inece in timpul procesarii.  Iar daca ti se schimba balansul de alb (white balance) in timpul fotografiatului, o sa-i dai softului sa lipeasca o poza galbejita cu una albastruie. Does this make sense? I hope it does. Pe scurt, trebuie sa te asiguri ca toate imaginile care compun panorama sunt expuse in aceeasi maniera si arata cat se poate de asemanator – pentru ca imaginea finala sa fie si ea coerenta.

Sa incepem cu inceputul…

De ce ai nevoie?

• Un aparat foto – fie el SLR sau “sapuniera”, pe film sau digital – depinde de ce pretentii ai
• Un obiectiv grandangular (de preferinta)
• Un trepied – de preferinta unul solid si stabil, nu o ieftineala de plastic chinezesc cu aluminiu
• (optional, dar de mare ajutor) Un cap de trepied special pentru panoramice – daca ai banisori, un Manfrotto 303SPH, daca nu ceva mai low budget (ex: Panosaurus) sau chiar unul fabricat de tine insuti
• (optionala, dar de mare ajutor) O telecomanda. In caz ca nu ai, poti folosi functia de declansare automata (remote shutter release).
• (optionala, dar foaarte folositoare daca faci 180º-uri) O nivela, adica acea unealta cu o bula de aer si neste lichid, care te ajuta sa iti pui aparatul paralel cu orizontul. Dati click aici sa vedeti despre ce vorbesc. Era sa-mi pice mandibula cand am vazut cat costa (eu am dat pe a mea doar un dolar jumate!)
• Software – un program bun cu care sa-ti “lipesti” fotorgrafiile-sursa si sa alcatuiesti imaginea panoramica

Cu astea fiind spuse, sa intram in detaliile celor insiruite mai sus. De aparat nu e nevoie sa vorbim, ci mai degraba despre…

Un obiectiv grandangular = mai putine batai de cap

Este preferabil sa ai un obiectiv grandangular (wide-angle), cu focala mai mica de 20mm, daca nu cumva si mai putin de atat! Daca ai un fisheye de 8mm e perfect. De ce? Pentru ca un obiectiv grand-angular poate cuprinde o bucata foarte mare dintr-o scena (citeste asta sau asta daca nu intelegi ce zic) si prin urmare, e nevoie sa faci mult mai putine fotografii. Asadar economisesti timp si bataie de cap daca ai o scula buna. Website-ul asta e o mina de aur pentru cine vrea sa ia in serios fotografia panoramica.

• Conform datelor de acolo, daca ai un Sigma 8mm f/4 EX DG Circular Fisheye e suficient sa tragi o fotografie in jos (Nadir), 3 imagini la fiecare 120º pe linia orizontului si una in sus (Zenit). 3+2 = 5 imagini si ai terminat ! In fine, numarul recomandat de imagini e 7 (daca vrei sa fii foarte precaut), dar oricum…doar 7 imagini ?! Dupa cateva minute poti sa-ti strangi trepiedul si sa mergi mai departe.
• Pe de alta parte, daca ai un Nikon 20mm si un aparat digital cu crop-factor de 1.5x, atunci va trebui sa faci asa : tragi o poza in jos, 10 imagini (una la fiecare 36º) cu aparatul indreptat cu -45º in jos, apoi inca o serie de 10 (una la fiecare 36º) pe linia orizontului si inca o serie de 10 in sus, la +45º iar in final una de Zenit. Tragem linie pe dedesubt, calculam : 32 de fotografii ! WOW! Fata de numai 5 ?! Da. Asta e diferenta intre un obiectiv cu focala scurta si unul cu focala doar un pic mai lunga.

Sursa: Panoramic Photography Lens Database

Concluzie?

Cu cat e mai mica distanta focala a obiectivului tau, cu atat mai bine pentru tine, timpul tau si nervii tai. Foloseste un fisheye daca ai de unde, daca nu, incearca sa fii macar pe undeva pe la 18 sau 20mm.