Usor cu pianul pe scari – si cu HDR-ul pe fotografii
Posted on January 8th, 2009 in Sfaturi | 
Imprima articolul
Postprocesare HDR (High Dynamic Range) nu este nimic altceva decat o unealta. Stiti probabil analogia cu cutitul. Cutitul este un instrument, pe care il poti folosi in bucatarie sa faci mancare, sau il poti folosi pentru a injunghia pe cineva.
Cam asa sta treaba si cu HDR-ul. Decizia de a-l folosi (sau nu) trebuie sa fie o alegere constienta, bazata pe un rationament sau o emotie estetica, ceva. Multi fotografi isi inchipuie ca pozele lor incep sa aiba mai mult impact sau ceva daca ii trag fotografiei o spoiala de HDR pe deasupra. Si uite asa, o unealta extraordinara ajunge sa creeze niste hidosenii monstruase, precum in exemplele de mai jos:
V-au crapat ochii? Ati mai fi rezistat sa va uitati la inca 4 fotografii? Eu nu. Si oricum, ultima poza e cireasa de pe tort – e de departe cea mai gretoasa dintre toate. E absolut clar ca toate pozele de mai sus aratau ca dracu si inainte sa fie sodomizate pe calculator. Dar parca spoiala asta dubioasa le-a facut si mai gretoase. Dumneavoastra cum vi se par? E frumos?
Concluzie?
Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu ma pot abtine sa nu vad multa barbarie si grosolanie in majoritatea fotografiilor HDR-uite. Mesajul meu pentru cei cu fetisul asta e simplu: “Hooo cu tata!”
Nevoia unui dynamic range apare doar in anumite situatii delicate de iluminare si/sau cand vrei sa obtii anumite efecte de culoare…si nu e ceruta de absolut orice scena! In plus, a gasi cantitatea ideala si reglajul fin al parametrilor e o arta.
Sfatul meu pentru cei care vor sa foloseasca HDR-ul in mod constructiv este sa arunce ochiul pe cateva tutoriale de Doamne-ajuta inainte sa se apuce de treaba. Iar daca vreti cateva exemple de “ASA DA”, aruncati un ochi pe photostream-ul domnului astuia: James Neeley. Invatati de la cineva care chiar stie sa foloseasca HDR-ul cu maiestrie.
Acorda o nota articolului:
(7 votes, average: 4.29 out of 5)
Loading ...
Loading ...
2 Responses
In mare parte de acord cu ce ai scris. Nu sunt de acord ca fotografia numarul 4 este jenanta. E la limita acceptabilului. In general chestiile deranjante acolo, apar din cauza zgomotului, a obiectivului folosit, a expunerii si a imperfectiunilor algoritmului de Tone Mapping folosit de Photomatix.
Consider ca ar fi fost mai bine sa prezinti cateva sfaturi celor care gresesc la acest capitol si sa le spui de ce fotografiile lor sucks.
Daca James Neeley ar fi folosit acelasi subiect ca domnul de la photo #4, fotografia ar fi aratat aproximativ la fel, mult mai ingrijita si nu asa de saturata.
PS: Ar fi fost mult mai etic sa furnizezi si link-uri spre fotografiile originale. Aparent, ai folosit ceva fotografii de pe flickr, si tot aparent fara acordul autorilor.
@decoder: merci de comentariu. Da, voi reveni cu un articol despre HDR, cu siguranta.
Cat despre cele 5 fotografii, am avut grija sa le aleg sa aiba licenta Creative Commons, deci cu acord implicit. Mai ramane sa linkuiesc spre autori (attribution).